Descrierea sistemului public de sănătate

Ce

În Germania, serviciile de îngrijire medicală sunt bazate pe un sistem descentralizat și autonom administrat de mai multe entități. Sistemul german de ocrotire a sănătății este împărțit în trei sectoare principale: îngrijirea în ambulatoriu, îngrijirea în spitale (sectorul spitalicesc) și unitățile de recuperare. Instituțiile responsabile de administrarea sistemului de ocrotire a sănătății includ asociații și reprezentanți ai diverșilor furnizori și profesii, asiguratori de sănătate, organe normative și Ministerul Federal al Sănătății.

Cum

Sistemul de ocrotire a sănătății din Germania se bazează pe patru principii fundamentale:
(1) Asigurarea obligatorie: Persoanele au în general asigurare de sănătate obligatorie (gesetzliche Krankenversicherung – GKV), cu condiția ca veniturile lor brute să se situeze sub un prag fix (Versicherungspflichtgrenze). Oricine câștigă mai mult poate alege o asigurare privată (private Krankenversicherung – PKV).
(2) Finanțarea din prime: Ocrotirea sănătății este finanțată în principal din primele plătite de angajații asigurați și angajatorii acestora.
(3) Principiul solidarității: În sistemul german de ocrotire a sănătății, membrii sistemului de asigurări obligatorii de sănătate suportă reciproc riscurile de pierdere a câștigurilor și costurile îngrijirii medicale în caz de boală. Orice persoană acoperită de asigurarea obligatorie are un drept egal de a primi îngrijire, indiferent de venit și nivelul primelor. Primele sunt bazate exclusiv pe venit.
(4) Principiul autoguvernării: Chiar dacă statul stabilește condițiile pentru îngrijirea medicală, structurarea, organizarea și finanțarea serviciilor medicale individuale este responsabilitatea organelor desemnate legal din cadrul sistemului de ocrotire a sănătății. Acestea sunt formate din membri reprezentanți ai medicilor și dentiștilor, psihoterapeuților, spitalelor, asiguratorilor și asiguraților. Comitetul Mix Federal http://www.english.g-ba.de/ (Gemeinsamer Bundesausschuss G-BA) este autoritatea de autoguvernare de nivel suprem în sistemul de asigurări obligatorii de sănătate.

De reținut

Dacă trebuie să rămâneți peste noapte într-un spital pentru tratament, acesta este „denumit tratament cu internare”. Se percept taxe suplimentare pentru cazarea și mesele care nu sunt acoperite de asigurarea obligatorie. Aceste taxe sunt stipulate într-un „contract” între pacient și spital înainte de efectuarea tratamentului.

Unde

În Germania, îngrijirea în ambulatoriu este furnizată în principal de medici, dentiști, psihoterapeuți și alți profesioniști în domeniul sănătății liber-profesioniști în cabinetele proprii. Majoritatea medicilor și dentiștilor au „Kassenzulassung” (acreditare pentru asigurare obligatorie de sănătate), care le permite să trateze orice persoană care are asigurarea obligatorie de sănătate.
Când sunt bolnavi sau au o altă problemă de sănătate, majoritate persoanelor apelează mai întâi la medicul de familie (Hausarzt). În Germania, generaliștii, interniștii și pediatrii sunt considerați a fi medici de familie. Acești doctori pot face trimiteri la specialistul potrivit, cum ar fi un dermatolog sau ginecolog, pentru anumite probleme medicale. De asemenea, este posibilă apelarea direct la specialiști fără trimitere.
Îngrijirea în spitale: Majoritatea spitalelor din Germania tratează toți pacienții indiferent dacă au asigurare obligatorie sau privată de sănătate. Spitalele mari sunt finanțate în general de stat sau municipalitate. Spitalele administrate de organizații caritabile sau de biserici sunt administrate de organizații precum Crucea Roșie sau grupurile religioase. De asemenea, există multe spitale particulare, unele din care vor trata doar pacienți cu asigurare privată. Aceste spitale sunt în general mai mici și mai susceptibile de a fi specializate.